Testarea rezistenței la apă pentru ceasuri

Există în prezent o concepție greșită atunci când se cumpără ceasuri, deoarece consumatorii se concentrează adesea în principal pe preț, precizia cronometrică, stilul aspectului și calitatea exterioară. Atât timp cât aceste aspecte corespund preferințelor lor, ei presupun că au cumpărat un ceas satisfăcător. Această mentalitate trece cu vederea cel mai mare factor unic care afectează calitatea și durata de viață viitoare a unui ceas: rezistența la apă. Privind rapoartele mass-media actuale, slaba rezistență la apă este una dintre cele mai frecvente plângeri pe care consumatorii le au cu privire la calitatea ceasurilor. Lăsând la o parte tarabele de piață care vând articole de zeci de yuani, chiar și ceasurile de marcă românești sau interne în valoare de sute, ceasurile importate în valoare de mii și ceasurile de lux de înaltă clasă în valoare de zeci de mii suferă ocazional de pătrunderea apei care compromite calitatea sau chiar distruge mecanismul, provocând pierderi financiare consumatorului și daune reputaționale produsului în sine. Există mulți factori care fac ca un ceas să nu aibă rezistență la apă, dar cel mai important punct este dacă ceasul a atins indicatorii corespunzători de performanță a rezistenței la apă în timpul fabricației.

Așadar, cum determină companiile moderne de ceasuri dacă un ceas are performanțe de rezistență la apă în timpul producției? Conform standardelor internaționale actuale pentru ceasurile rezistente la apă iso2281-1990 și standardelor industriei ușoare din China pentru ceasurile rezistente la apă qb/t1897-93 (care adoptă în mod identic iso2281-1990), întreprinderile producătoare trebuie să testeze ceasurile pentru rezistență la schimbările de temperatură a apei, presiune mecanică, presiune a aerului sau presiune a apei (testele de presiune a aerului și a apei sunt interschimbabile). Odată ce indicatorii de performanță îndeplinesc cerințele standardului, ceasul poate fi considerat rezistent la apă și este desemnat drept ceas rezistent la apă. În schimb, nu poate fi numit ceas rezistent la apă. Testul de presiune a aerului plasează ceasul în interiorul recipientului unui aparat de testare a rezistenței la apă cu presiune a aerului și îl supune unei suprapresiuni a aerului de 2bar (aproximativ egală cu 2 atmosfere) la presiune normală. Dacă rata de scurgere a aerului din carcasă nu este mai mare de 50 micrograme pe minut, acest parametru este considerat conform. Între timp, testul de presiune a apei plasează ceasul în interiorul recipientului cu apă al unui aparat hidraulic de testare a rezistenței la apă (cu ceasul complet scufundat în apă), aplică 2bar de presiune în condiții normale timp de 10 minute, și apoi utilizează un test de condensare pentru a verifica dacă apare condens pe geamul ceasului, pentru a determina dacă rezistența la presiunea apei respectă standardul. Judecând pur după parametri, ceasurile rezistente la apă produse în strictă conformitate cu standardele internaționale nu au nicio problemă cu rezistența la apă. Deoarece, atunci când oamenii poartă ceasuri pentru activități de zi cu zi (inclusiv înot de agrement), presiunea apei suportată de ceas este mult mai mică de 0.5bar, lăsând o marjă de siguranță considerabilă pentru ceasurile rezistente la apă. Cu toate acestea, experții au descoperit ulterior că unele ceasuri rezistente la apă au suferit totuși infiltrații de apă în timpul utilizării. Pe de o parte, acest lucru se datorează modului în care este utilizat ceasul. De exemplu, dacă un ceas a fost folosit o perioadă lungă de timp și și-a depășit perioada de garanție pentru rezistența la apă, dacă purtătorul practică scufundări sau sporturi acvatice intense, dacă ceasul suferă șocuri și impacturi externe sau dacă demontarea în timpul reviziei sau al înlocuirii bateriei duce la o scădere a performanței de rezistență la apă. Pe de altă parte, testul de presiune a aerului este doar un substitut aproximativ pentru apa test de presiune mai degrabă decât un test complet identic, având în vedere că mediile de testare utilizează medii fundamental diferite; rata de scurgere a aerului într-un test de presiune a aerului nu este egală cu rata de scurgere a apei într-un test de presiune a apei. Un ceas rezistent la apă care a fost supus doar testului de presiune a aerului nu va avea, în general, probleme dacă este plasat în apă pentru o perioadă scurtă de timp, dar scufundarea prelungită nu poate garanta că apa nu se va infiltra. Având în vedere diverși factori, statele membre ale Organizației Internaționale de Standardizare ISO (din care China este un membru important) au convenit în unanimitate să revizuiască actualele standarde internaționale pentru ceasurile rezistente la apă, pentru a adăuga marje de siguranță suplimentare pentru ceasurile rezistente la apă.

În prezent, statele membre negociază revizuirile standardelor internaționale, majoritatea statelor membre propunând adăugarea următoarelor măsuri de siguranță 3:
　　1, transformarea testului de rezistență la presiunea apei d dintr-un test opțional într-un test obligatoriu.
　　2, creșterea presiunii în timpul testului de rezistență la presiunea apei de la 2bar la 3bar.
　　3, extinderea duratei testului de scufundare (cu ceasul plasat complet în apă la o adâncime de 10±2 centimetri) de la 1 ore la 4 ore.

Dacă măsurile de siguranță menționate anterior sunt aprobate și devin standardul internațional, ceasurile rezistente la apă produse conform noului standard se vor bucura de o performanță de rezistență la apă îmbunătățită, iar perioada lor de garanție pentru rezistența la apă va fi, de asemenea, extinsă. Prin urmare, consumatorii trebuie să acorde o atenție mai mare rezistenței la apă atunci când aleg și achiziționează un ceas. Rezistența la apă protejează valoarea ceasului dumneavoastră, în timp ce lipsa acesteia ar putea scufunda rapid investiția dumneavoastră.