Originea și dezvoltarea ceasurilor elvețiene

        Origini:Ceasurile elvețiene sunt cunoscute universal și au prețuri ridicate. Totuși, industria orologeră nu a fost nativă Elveției. La sfârșitul secolului 16, conflictele religioase din Franța au declanșat un masacru, determinându-i pe hugenoții adepți ai lui Calvin să fugă în Elveția, aducând cu ei tehnici de ceasornicărie. Combinarea acestui meșteșug francez cu comerțul local de aur și argint a dat naștere industriei elvețiene de ceasuri. Aceasta s-a răspândit din Geneva, în apropierea graniței franceze, extinzându-se în principal spre nord-est de-a lungul lanțului muntos Jura până la Schaffhausen, în nord-est, înflorind în întreaga jumătate de nord a Elveției.

ceas elvețian

        Dezvoltare:La începuturile sale, ceasornicăria se baza aproape în întregime pe munca manuală. Abia odată cu introducerea utilajelor de ceasornicărie în 1845, care au permis producția de masă, industria a devenit cu adevărat un sector manufacturier modern. În secolul următor, producția de ceasuri a crescut dramatic, volumul anual maxim atingând 1.04 miliarde de piese, reprezentând 40% din totalul global, fiind aproape în întregime destinat exportului. Din toate ceasurile exportate la nivel mondial, 10 din fiecare 7 proveneau din Elveția. În ciuda acestui fapt, industria elvețiană de ceasuri a menținut structura fragmentată a unui meșteșug timp de peste trei secole; în afară de o mână de producători importanți renumiți, aceasta nu a fost niciodată puternic centralizată, majoritatea producătorilor fiind întreprinderi mici și mijlocii. Confruntată cu intensificarea concurenței globale, industria ceasornicăriilor și-a unit resursele pentru a înființa Institutul Elvețian de Cercetare în Ceasornicărie în 1921 și Centrul pentru Ceasornicărie Electronică în 1962, ambele fiind instituții de cercetare și dezvoltare cu sediul în Neuchâtel. Până la mid-70s, anumite tehnologii noi au apărut mai întâi în Elveția. Printre primele au fost afișajele digitale cu cristale lichide; ceasul ultra-subțire (sub 1 milimetri grosime); și baterii alimentate de căldura corporală integrate în curea. Totuși, în timpul mid-1970s, au fost depășiți de locuri precum Japonia și Hong Kong. O direcție a fost ceasul de lux integrat strâns cu bijuteriile. Prin cercetare și dezvoltare dedicată, ceasornicarii elvețieni au introdus o serie de ceasuri analogice cu cuarț din plastic accesibile în 80, cel mai vechi și mai faimos dintre acestea fiind numit Swatch. Acesta este un cuvânt telescopat: a doua parte este 5 “ ceas ”, în timp ce primele două litere încep de asemenea cuvântul englezesc “ elvețian ”. Mecanismul cu cuarț este sigilat în interiorul unei carcase de plastic, făcându-l imposibil de reparat dacă se strică, dar remarcabil de durabil, funcționând timp de doi până la trei ani cu o singură schimbare a bateriei mici. Acest ceas a obținut un succes imens pe piețele occidentale.