Principiile luminescenței și clasificarea materialelor la ceasuri

Fenomenele de luminescență a materiei sunt împărțite în general în două categorii: una este atunci când o substanță este încălzită, producând radiație termică și emițând lumină, iar cealaltă este atunci când o substanță este excitată pentru a absorbi energie, trecând într-o stare excitată (o stare instabilă) și apoi revenind la starea fundamentală în timp ce eliberează energie sub formă de lumină. Stratul luminos folosit la ceasuri utilizează această a doua categorie de principii, și anume că materialele fluorescente emit lumină după ce au fost excitate.

Tipuri de materiale luminoase

Materialele tradiționale pentru stratul luminos pot fi împărțite în tipuri auto-luminoase și de stocare luminoasă. Substanțele fosforescente auto-luminoase se bazează în mare parte pe urme de substanțe radioactive pe care le conțin pentru a emite raze care excită fosforul pentru a străluci. Pe de altă parte, fosforul cu stocare luminoasă nu conține aproape deloc substanțe radioactive, dar trebuie să absoarbă și să stocheze în prealabil o intensitate suficientă a luminii externe, făcând ca propriii electroni să treacă de la un nivel energetic scăzut la un nivel energetic ridicat pentru a fi stocați. Când mediul înconjurător devine întunecat, ei eliberează lent energia absorbită pas cu pas; în acest moment, electronii trec de la niveluri energetice ridicate la niveluri scăzute, iar fosforul începe să strălucească. Deoarece tipul cu stocare luminoasă nu conține în sine materiale care emit raze de excitare, persistența post-strălucirii sale este temporar inferioară celei de tip auto-luminos.